Am fost la o librărie celebră să luăm o carte pe care o comandasem. Am bântuit printre rafturi, ne-am mai ales o carte despre dinozauri și apoi ne-am așezat la coadă la casă să aflăm dacă a venit cartea comandată de noi. Vânzătorul nostru – librarul, așa se numesc ei – era, vorba lui fi-miu cel mare (6 ani), „un om care parcă era pe altă lume”. Se uita la noi, dar se uita prin noi.
I-am spus că așteptăm o carte comandată, el m-a întrebat dacă am primit telefon. Nu primisem, i-am spus. Atunci, ezitând, mi-a spus că sigur cartea n-a venit. Colega de lângă el l-a sfătuit să mă întrebe titlul cărții; m-a întrebat după câteva secunde de ezitare. I-am spus titlul și o văd pe colega cum se uită, deodată, spre o carte aflată între ei. „Librarul” nostru nu-i vede privirea, ci mă întreabă cum mă numesc. Îi spun, apoi îmi spune că nu poate să caute după nume, și mă întreabă ce număr de telefon am, așa poate să caute. Îi spun numărul de telefon. Îl scrie în calculator. Deja coada era mare în spatele nostru. Colega ia cartea care era între ei, îl împunge în braț cu cartea și i-o pune sub ochi. O vede, îmi spune că trebuie să fi primit un sms (nu primisem, i-am spus) și începe să-mi facă socoteala.
Cartea despre dinozauri costa 40 de lei. Cartea comandată costa 32 de lei. „Librarul” nostru le scanează, se uită pe ecran și spune: „75 de lei”. Îi spun că trebuie să fie 72 de lei, să mai verifice o dată. Mai verifică o dată și-mi spune: „72,50 lei” (oare ghicea cifrele în loc să le citească, sau încerca vre-un pariu sau vre-o negociere?). Îl rog să verifice din nou, că trebuie să fie 72 de lei. A treia oară îmi spune: „70,50, că v-am făcut o reducere”. I-am mulțumit și n-am mai dorit și plasă de hârtie că sigur se mai încurca pe undeva.
Articolul cu pricina nu vrea să scoată în evidență un om, ci un comportament. Înțeleg că școala scoate analfabeți pe bază rulantă, analfabeți care citesc texte și nu le înțeleg și care nu pot rezolva probleme simple de matematică nici dacă au metoda în față. Mă tem că interlocutorul, „librarul” cu care am avut eu azi de-a face este unul dintre acești oameni. Fiind „librar” sunt convins că a trecut prin ceva furci caudine, librăria unde am fost face parte dintr-un lanț celebru de librării. Cu toate astea, dânsul nu putea face o adunare simplă, chiar cu codurile scanate (bănuiesc că pe ecran avea totalul, nu vre-un calcul diferențial).
De aceea încerc să vă invit la lectură. Și la descoperirea altor arte (teatru, operă, muzică). Să încercăm să șlefuim puțin piatra brută din care suntem făcuți (noi și ceilalți).
Dacă vă interesează cartea comandată, este cea din fotografie. Povești de Jules Verne repovestite pentru copii. Pentru cei de 6 ani sunt magie!